O altă lectură captivantă de la Editura Preda Publishing este cartea lui Chris ”Macca” McCormack și Tim Vandehey.
Dacă te apuci de citit după ce ai terminat ”O viață fără limite”, a lui Chrissie Wellington, vei fi oarecum șocat încă de la titlu: ”Sunt aici pentru a câștiga” - I am here to win -.
Ca
și Chrissie (născută pe 18 februarie 1977 în Marea Britanie), Chris
(născut pe 4 aprilie 1973 în Australia) este tot triatlonist de
anduranță, multiplu campion mondial în această disciplină. Deci, iată că
avem o abordare feminină și una masculină a acelorași evenimente.
Primul impact al primei părți a cărții LUI denotă aroganță.
În
prefața cărții, Mark Alen, campion mondial Ironman (1989-1993, 1995),
exprimă unele afirmații care deja îți dau de gândit, după care intri în
textul lui McCormack și te convingi că omul chiar este arogant, dincolo
de orice performanță sportivă. Și nici nu ascunde această trăsătură a
lui.
”Dacă
vă imaginați că Macca este doar imaginea creată de presă - obraznic,
agresiv verbal sau de-a dreptul lăudăros - înseamnă că nu-l cunoașteți,
nu-l înțelegeți și ați ratat valoarea omului care a devenit”.
Abordarea
curselor și a adversarilor este, din partea lui Macca, atât de
devastator de diferită față de cea a lui Wellington, că aproape ți se
pare incredibil.
Câteva spicuri succinte din formulările lui Chris, încă din primele pagini ale cărții:
”Revenirea
mea în 2008 a fost percepută ca o simplă formalitate. Era evident pentr
toți că îmi voi apăra titlul, însă a fost o cursă importantă pentru
mine. Din nefericire, în anul acela am avut o problemă tehnică la
bicicletă și conaționalul meu australian, Craig Alexander a câștigat
titlul de campion. Atunci când Craig a câștigat din nou în 2009, lumea
triatlonului era pregătită deja să desemneze un nou favorit. Frumoasă carieră, Macca, îți mulțumim pentru tot, dar e timpul să faci loc unei noi generații.
A
fost un șoc. Eram cel mai realizat triatlonist din lume pe orice
distanță, demonstrasem deja că pot câștiga la Kona și terminasem al
patrulea în 2009. Cu toate acestea, eram considerat irelevant. Asta
demonstrează cât de rapid poți fi înlocuit cu o următoare ”speranță”.
sau:
”Știam
că descoperisem ”secretul” câștigării cursei. (.....) Noi le permiteam
tipilor ăstora să ne nimicească la maraton, pentru că le făceam jocul.
Dar până aici! Eram hotărât să-i fac pe alergători să joace după
regulile mele!”
sau:
„Însă
eu sunt un atlet profesionist. Ceea ce urmăresc nu este doar să trec
linia de sosire și să primesc tricoul de finalizare a cursei și să mă
felicite Mike Relly spunându-mi: ”Ești un Ironman!” Sarcina mea de
serviciu e simplă: Să câștig cursa. Așa îmi câștig eu existența. Nu voi
da niciodată dovadă de lipsă de fair-play, însă voi face tot ce-mi stă
în putință, respectând regulile, să-mi asigur un avantaj. Iar dacă asta
îi deranjează pe unii amatori, d-au decât să se supere.”
Și tot așa .... o lectură cu adrenalină iritată, sigur!
Oricum, iată câteva .... ”modeste” cifre ale acestui campion:
Antrenament anual:
1.159 km înot
29.411 km bicicletă
4.678 km alergare
(va urma, inevitabil!!)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen