”O viață fără limite” - Chrissie Wellington_ep.3

Aici, ep. 1
Aici, ep. 2

Am terminat lectura în aproximativ 12 ore fragmentate pe parcursul a trei zile. Parțial, cu un creion în mână. Am citit în pat, în autobuz, în bucătărie în picioare sau stând în fund pe jos, fiind blocată de un patruped blănos care-mi torcea în brațe. 
Am citit cartea cu durerile specifice ale ”fluturilor din stomac”. 
O carte care descrie un nivel de competitivitate ieșit din comun, după părerea mea. Acțiuni pe care le înțeleg perfect, căci mi-aduc aminte de tinerețea anilor dintre 20 și 35, în cazul meu. O carte care-ți ridică nivelul de adrenalină. Cu multe spuse și multe nespuse....
O carte care ”mi-a căzut” în mâine taman în anul în care planific un prim eveniment marca IRONMAN și care deja îmi dă fiori pe peste tot .... Am achitat taxa în toamnă, acum mai rămâne să reușesc să strâng banii pentru cazare și transport. Cazarea trebuie să o achit în aprilie. Este obiectivul meu suprem pe 2014 - pe plan sportiv -, după triatlonul pe distanță de ironman din iunie, de la Oradea (unde nu mai merg doar pentru a-l termina, ci pentru a-l termina cu un timp mai decent, care să mă suprindă chiar și pe mine!)

O carte inspirațională, o carte motivațională, care poate deveni și destul de frustrantă (cum că, de exemplu, ai descoperit prea târziu acest sport sau că nu ai bani să ajungi și la concursuri de alt nivel, din lumea asta).

***

Citate din carte:

”Oricât de minunat te-ai simți după o cursă, trebuie să iei în considerare prin ce a trecut corpul tău și să respecți un interval adecvat de odihnă, chiar dacă te simți pregătit să o iei de la capăt în câteva zile. Mai bine să exagerezi cu precauțiile, decât să nu fii deloc. De obicei, te umfli după un Ironman. Totul se umflă și se dilată din cauza retenției de fluide. Cvadricepșii se contopesc cu genunchii, care se contopesc cu pulpele, care se contopesc cu picioarele. Efectul acesta nu persistă mai mult de câteva zile și ești tentat să crezi că ți-ai revenit după asta, dar în timpul unui Ironman au loc numeroase schimbări insezizabile în organismul tău. E nevoie de mai mult timp să vă reveniți în urma acestora și s-ar putea să nu vă dați seama dacă procesul s-a terminat sau nu. De asemenea, epuizarea din punct de vedere psihic - presiunea dinainte, nervii, puterea voinței necesară în timpul cursei și euforia de la sosire - nu ar trebui să fie subestimată. Aceste curse  îți cer al naibii de multe sacrificii, în diferite moduri, unele nefiind atât de evidente.”

Vezi și aici câteva informații.

”Niciodată nu merg într-o cursă așteptând să câștig, dar merg într-adevăr așteptând să lupt.”

Dacă începi o cursă ale cărei șanse să o termini sunt pe jumătate, din cauze faptului că nu te simți bine, abandonul de la sfertul sau jumătatea ei reprezintă ”o lovitură dată minții” tale. După care, revenirea ca urmare a efortului depus, va dura mult mai mult.

”Ironmanul inspiră ca nici un alt sport. Transformă viețile celor care și-l asumă, iar cei care și-l asumă transformă, la rândul lor, viețile altora prin eroismul faptelor lor. Linia de sosire la un Ironman este un loc scăldat în zâmbete și lacrimi. Emoțiile evocate la finalul unei curse cu o lungime atât de mare ajută comunitatea noastră să fie atât de unită.”

”Pentru noi, profesioniștii, Ironmanul este meseria noastră. Una dintre frumusețile sportului nostru este că noi, profesioniștii, putem concura pe aeeași scenă cu amatorii, împărțind zâmbete, grimase, urcușuri, coborâșuri, lacrimi și bucurie, uniți de același obiectiv - să trecem venerata linie de sosire. Ne întrecem împreună, suferim împreună și sărbătorim împreună.

Mulți dintre acești sportivi m-au contactat să-mi spună că realizările mele le-au oferit curaj în călătoria vieții lor. Trebuie să știți însă că nu este un proces cu un singur sens. Pentru că persoanele care practică sport de plăcere sunt cele care mă inspiră în vremuri dificile, eroii de zi cu zi care jonglează antrenamentul cu un job full-time, o familie și alte angajamente.”
Spre final, sentimentul de împlinire și însăși viața ei se împlinesc prin găsirea LUI - partenerul de viață. Îmi place că o femeie atât de independentă, obsedată de perfecțiune și performanță, fără timp pentru sine și pentru alții, cu o ambiție aproape imposibil de gândit că există, a găsit și în viața particulară componenta care să i se potrivească, care s-o accepte și s-o iubească așa cum este, care s-o aștepte la start, care s-o încurajeze, cu care - din fericire -,să se și antreneze uneori .... 
Per total, pare o poveste greu de crezut că există în viața reală, dar cum viața bate orice film .....